anarchitekture

for the moment i lack the patience of learning web programming so i used the user-friendly wix.com site to create my own portofolio page. I found out that deviant-art was not as "cool" as having a portofolio page of your own (for the employers I mean )

you can check it out www.wix.com/thetraian/portofol…

pai sa fac un update totusi cam fi cazul.
ce fac acum? ma ocup de grafica most of the time, am progresat destul de mult pe partea asta si lucrez ca graphic designer la o revista ce va aparea in octombrie in bucuresti, poate o sa va si arat cate ceva pe parcurs.
intotdeauna mi-am dorit sa merg si pe bransa asta, intr-un fel mi se cam luase de arhitectura, tind sa vreau sa ma feresc de partea de compromisuri si aici am muuuult mai multa libertate fata de arhitectura.

all the best, traian

Iar merg pe strada mea, si spun a mea pentru ca imi apartine, toti oamenii care merg pe strada mea si nu stiu ca defapt e a Mea, imi apartin mie. Imi place teribil sa le infig pietre ascutite in talpi, desfac aripile si zbor orgolios deasupra lor, ii judec si le otravesc mintea.
Cel de pe strada cealalta isi arata coltii, stie ca am luat mai multi azi, e invidios.
-Hai aici langa copacul asta!
Ce cauta astia doi aici pe strada mea?
-NU! Tu nu stii ca atunci cand ploua nu trebuie sa stai langa copaci inalti?
EU va vad, n-aveti ce cauta aici, asta va spun de acum.
Ma auzi? Tu chiar crezi ca el te iubeste? Iti place cum te tine in brate, iti place cum te saruta, dar vrea doar sa ti-o traga. Nu-i pasa ce gandesti, nu aude ce spui, raspunde aleator si spera sa se petreaca cat mai repede.
Si tu, prostule, ma auzi? M-am apropiat de el, i-am bagat ghiarele in spate si l-am tinut de coaste. Acum ca ma auzi mai bine iti spun si asculta-ma bine ca nu iti spun decat adevarul. Cea pe care ai tu impresia ca te iubesti si te iubeste, te inseala, si nu-i pasa, nu-i pasa nici de tine nici de ala, are un singur lucru in cap. SEX. Ti-a spus ca doar pe tine te vrea, ti-a spus ca tu esti singurul. Aiurea. Asculta-ma bine, esti ca oricare altul pentru ea. Ia mai bine indoieste-te tu si intreaba
-Auzi, tu unde ai fost aseara?
sunt mizeria din gandurile tale, cand ma respiri iti intru in creier si in inima si iti adun frica si toate ranile ti le deschid, torn sare, iti beau sangele cu vin rosu si ca aperitiv iti frang degetele.
-Unde sa fiu, am iesit cu fetele la o cafea.Dar de unde interogatoriul asta?Eu te intreb ce faci tu sau cand a fost ultima data cand ai facut ceva dragut pentru mine?
iti intru in sange si devin acidul din limba ta, iti intru in buze si transform zambetul in carbune si ti-l indoi pana se rupe.
-Ce vrea sa insemne asta?Doar stii ca am fost ocupat cu scoala si proiectele, sunt destul de stresat si asa,acum ma enervezi si tu?
zeci de biciuri ies din limba mea si se lipesc de pielea incinsa, nu te opri
-Parca esti combinat cu munca ta si cu sefu tau care te fute mai mult decat te fut eu!
dulce extaz, si cand te gandesti ca eu sunt doar un mesager, un intermediar, nu fac mai nimic si totusi fac atatea, nu te opri
-Mi-ai spus ca am libertate, ca nu esti geloasa sau invidioasa,acum ti-ai aratat adevarata fata, am fost prost sa nu vad asta de la inceput.. si pe ce?pe o profesie? da, imi da satisfactie, mai multa decat mi-ai dat tu pana acum, dar stai putin..
valvele inimii au inceput sa bata puternic
nu, nu e posibil
(...)
cum a facut asta?! ERA STRADA MEA!! A MEAAA!!
vad fasii insangerate din aripile mele, se apropie iar

a fost o data ca niciodata un Om.
Era mic acum e un pic mai mare, zambeste si se uita dupa numerele masinilor, se uita la copaci si stie ca intr-o alta viata au fost oameni care au mers prea mult cu bocanci nelustruiti prin balcoanele altor oameni, fara sa le ceara voie, si ca rezultat au fost condamnati sa-si petreaca una din vietile lor intr-o existenta statica, putand doar contempla.
El le vedea inima prin scoarta lor maronie, era o inima verde-albastruie, plina de furnici.
Lui in schimb nu i se pare o pedeapsa prea reusita, ei, copacii, nu reusesc decat sa invete sa fie egoisti, si au mult timp sa invete asta.
Da, invata sa aprecieze miscarea, binecuvanteaza vantul si ploaia, chiar si zapada, pentru ca le da ceva de facut.
Sub pamant insa, e alta poveste, radacinile lor se infig in pietre, in oase, in alte radacini, respira noroi si mananca funingine, si cand..accidental gasesc o comoara ascunsa de un haiduc, isi infasoara radacinile lor in jurul cufarului si putini reusesc s-o mai scoata de acolo.

Copacii stiu multe, Omul din Poveste s-a dus la un copac, l-a luat de o creanga si l-a intrebat in ce si-a infipt radacinile saptamana trecuta.
N-a vrut sa raspunda, a fashait un pic frunzisul, parca deranjat de intrebarea prea directa pentru un copac asa tacticos, s-ar fi tradus in limba lor ca un 'lasa-ma in pace, omule'.
Omului nu i-a placut raspunsul, asa ca s-a dat de 3 ori peste cap si s-a prefacut intr-un motan,  s-a suit in copac, i-a promis ca il scapa de pasarile care il deranjau si de Fratii Jderi care ii dadeau tarcoale noaptea.
Copacul s-a invoit, si Motanul a trecut la treaba, a mancat cateva pasari si a terfelit un Jder, celalalt a reusit sa fuga, la piciorul Ei (pentru ca pe celalalt picior era un Dihor si s-au imprietenit bine, puii lor fiind niste marsupiale neobisnuite, cu punga in spate, nu in fata).
Nervos si un pic fastacit, copacul a trebuit sa marturiseasca Motanului un secret, i l-a spus la ureche, daca i-l spunea cu voce tare, probabil ceilalti copaci nu l-ar fi privit cu aceleasi frunze. Copacul era vegetarian, sigur ii era jena de asta, dar altfel nu putea sa traiasca, si din cauza asta de obicei era flamand.. rareori se gasea cineva sa ii puna Vegeta la radacini..sau chiar Maggi.
Uimit sincer de confesiunea copacului, Motanul s-a dat de 3 ori peste cap si s-a prefacut intr-un Parlamentar Slovac, a intrat in primul magazin si a cumparat tot stocul de Vegeta si l-a adus la poalele copacului.
S-a dat de 3 ori peste picioare si s-a prefacut intr-un ornitorinc, a sapat pe langa radacini si i-a bagat tot stocul de Vegeta sa se poata hrani copacul.
Drept multumire pentru fapta buna, copacul i-a mai marturisit ceva, se pare ca a fost foarte indragostit de o Salcie Plangatoare de peste drum dar n-a putut sa-i spuna pentru ca vantul n-a batut niciodata din directia buna.
Ornitorincul auzind cele spuse de copac, si citindu-i tristetea din frunzis s-a dat de 3,14 ori peste cap si s-a prefacut in Hopi, Zeul Vantului si a inceput sa sufle spre Salcia Plangatoare.
De aici acel Om n-a mai stat sa vada rezultatul, important era ca el, copacul sa isi spuna Povestea sa Salciei, si n-a stat pentru ca nu il interesa sau nu era curios dar s-a uitat in buzunar si scotand ceasul sau (care are doar 5 indicatii, dar despre ceasul acela voi povesti alta data) care indica faptul ca a stat prea mult in loc, si i se facuse dor de Mare, si s-a dus inspre Ea, mai mult dandu-se peste cap decat mergand, cand a ajuns cu degetele pe nisip deja ii ieseau scanduri din maini si un catarg din spinare, in urmatoarea clipa era in valurile Ei.

pentru cei ce nu stiu, principiul black-box functioneaza asa: nu se studiaza decat intrarile si iesirile din cutie, nu si ce se intampla in ea, nu pentru ca nu ne-ar interesa, ci pentru ca e prea complicat, si ca sa simplificam lucrurile o vom conecta la aparatura moderna si ii vom simti pulsul ei negru, putin prafuit pentru ca fusese uitata, chiar voit uitata.
dupa cateva ore de teste constatam insa..ca nu stim nimic in plus decat ca.. ea exista, astfel noi, cercetatorii germani si americani nu ne putem pronunta, cutia ne lasa pur si simplu perplecshi.
ziua 2 : cercetatorul S are ideea "geniala" sa incerce sa sparga cutia cu..nici mai mult nici mai putin decat ..un topor, surprinzator poate parea rezultatul, nu numai ca cutia n-a patit absolut nimic, ci toporul respectiv a si ricosat, aproape omorandu-l pe S, a scapat totusi cu niste contuzii usoare, fiind acum in spital, dar in afara oricarui pericol
ziua 3 : micii cercetatori ramasi continua sa se uite uimiti la mica cutie neagra, fiecare are insa observatii asupra obiectului, unuia i se pare ca miroase dulce si ii aduce aminte de portocale si scortisoara, altul i se pare ca aude marea, altuia i se pare ca aude un suierat ascutit de locomotiva si zgomot de cale ferata, altul cand pune o atinge ii apare in fata ochilor o fata si o usa
ziua 3,14 : apare seful cercetatorilor, domnul A, cu treburi importante
ziua 4 : treburile importante se pare ca nu devin asa de importante ca mica cutie. A se duce la cutie, o ia din mijlocul micilor cercetatori, sufla praful de pe ea si o deschide

(...)

ziua necunoscuta : A se plimba pe o strada, mergand prin balti, afara ploua dar cand se uita pe cer nu era nici un nor si soarele stralucea la amiaza, oamenii din jurul lui aveau toti umbrele si se uitau urat la el, cum isi perimtea el sa zambeasca pe vremea asta?